Dietele bogate în proteine și sănătatea renală
Consumul alimentar de proteine modulează funcția renală (King, Levey, 1993), de aceea rolul acestora în bolile renale cronice este un subiect frecvent discutat atât în media cât și în literatura științifică. În centrul controversei se află îngrijorarea că un consum de proteine peste CZR pe termen lung provoacă boli renale cronice printr-o presiune glomerulară crescută și hiperfiltrare. Întrebarea este dacă există dovezi științifice care să ateste acest lucru în oameni sănătoși. Martin și colab. au încercat să răspundă la această întrebare în 2005, când au publicat un studiu în care au revizuit toată literatura care exista până la acel moment. Diminuarea funcției renale este considerată un factor de risc independent pentru bolile cardiovasculare cât și pentru mortalitate în general (Martin și colab. , 2005). Relația dintre proteinele alimentare și funcția renală a fost studiată încă de la începutul anilor 1900. Addis și Drury au fost primii care au observat, în 1923, o relație între cantitatea de proteine din dietă și gradul de excreție a ureei. Astăzi este evident că proteinele alimentare au un efect asupra RFG, atât creșterile acute cât și cronice în consumul de proteine crescând RFG. (Martin și colab. , 2005).
Efecte
Deși efectul hiperfiltrării asupra funcției renale în persoanele cu boli renale pre- existente este bine documentată, nu există dovezi științifice care ar asocia hiperfiltrarea cu inițierea sau progresia bolii renale în cazul persoanelor sănătoase, notau Martin și colab. Ipoteza că schimbările induse de proteine în funcția renală sunt o adaptare fiziologică normală la încărcătura azotoasă și cererile mărite de eliminare renală este susținută și de schimbările observate în structura și funcția renală din timpul sarcinii. RFG crește cu până la 65 % în femei sănătoase în timpul sarcinii, revenind la nivelul dinaintea sarcinii după naștere. În ciuda acestor schimbări în funcția renală, sarcina nu este considerată un factor de risc pentru dezvoltarea bolii renale cronice. (Martin și colab. , 2005)
Hipertrofia (creșterea) și îmbunătățirile însoțitoare în funcția renală care au loc în celălalt rinichi după nefrectomia unilaterală (îndepărtarea unui rinichi) de asemenea sugerează că aceste procese reprezintă un răspuns adaptiv, beneficial. Studiile arată, în ciuda hiperfiltrării îndelungate, că funcția renală a rinichii rămase era normală și nu s-a deteriorat nici după peste 20 de ani în pacienți nefrectomizați. Astfel, hiperfiltrarea compensatorie pare să fie o adaptare biologică la o serie de provocări renale care nu e asociată cu un risc crescut de boli renale cronice în oameni sănătoși. (Martin și colab. , 2005) Martin și colab. de asemenea au menționat că sportivii, în special cei care participă în sporturi care necesită multă forță și putere, consumă în mod obișnuit cantități ridicate de proteine, deseori depășind 2 g / kg. În ciuda acestui fapt, nu există dovezi care să indice că această populație are un risc mărit de dezvoltare a bolii renale sau de pierdere a funcției renale. (Martin și colab. , 2005)
Studii stiintifice
După ce au evaluat toată literatura științifică care a investigat legătura dintre consumul de proteine și dezvoltarea bolii renale cronice, Martin și colab. au concluzionat „ Deși consumul excesiv de proteine rămâne o preocupare pentru sănătatea indivizilor cu boli renale pre-existente, din literatura de specialitate lipsesc cercetări semnificative care să demonstreze o legătură între consumul de proteine și inițierea sau progresia bolii renale în indivizi sănătoși. Și mai important, dovezile indică că schimbările induse de proteine în funcția renale reprezintă, cel mai probabil, un mecanism adaptiv normal, în limitele funcționale ale unui rinichi sănătos. Cu siguranță este nevoie de studii pe termen lung pentru a putea clarifica dovezile limitate care există la ora actuală privind această relație. În prezent, nu există dovezi suficiente pentru a justifica directive publice de sănătate orientate spre restricționarea consumul alimentar de proteine în adulți sănătoși cu scopul de a conserva funcția renală. ” (Martin și colab. , 2005) În documentul Dietary Reference Intakes (2005), elaborat de Institutul de Medicină, în secțiunea în care se discută dietele bogate în proteine, autorii notează „Corelarea eliminării creatininei cu consumul de proteine a arătat o relație liniară cu un gradient pozitiv, sugerând că consumul scăzut de proteine în sine a scăzut funcția renală. Acești factori indică că aportul proteic a dietei nu este responsabil pentru scăderea progresivă a funcției renale odată cu îmbătrinirea. ” (p. 842, Institute of Medicine, 2005).
În raportul elaborat de Organizația Mondială a Sănătății (WHO) și Organizația pentru Alimentație și Agricultură (FAO), intitulat „Necesarul de proteine și Aminoacizi în Nutriția Umană ”, experții consultați concluzionează „ Insuficiența renală simptomatică nu rezultă din scăderea fiziologică în rata de filtrare glomerulară care are loc odată cu îmbătrinirea, deoarece simptomele nu apar până când rata de filtrare glomerulară scade mult sub nivelul asociat îmbătrinirii. Și mai mult, restricția de proteine scade rata de filtrare glomerulară, sugerând că scăderea ratei de filtrare glomerulare odată cu vârsta este o consecință naturală a scăderii consumul de proteine pe măsura înaintării în vârstă și nu e legată de deteriorarea funcției renale. ” (p. 224, WHO, 2011). Într-un studiu publicat în 2012, Friedman și colab. au examinat efectele unei diete scăzute în carbohidrați / bogate în proteine asupra rinichilor, comparativ cu o dietă scăzută în lipide. Între 2003 și 2007, 307 adulți obezi, fără afecțiuni medicale serioase, au fost repartizați aleatoriu pentru a urma fie o dietă scăzută în carbohidrați / bogată în proteine, fie o dietă scăzută în lipide timp de 24 de luni. Rezultatele renale au fost evaluate la începutul studiului, respectiv după 3, 12 și 24 de luni. La sfărșitul studiului autorii au concluzionat „ acest studiu, cel mai lung și cuprinzător de până acum, despre efectele unei diete scăzute în carbohidrați și bogate în proteine asupra funcției renale, a dezvăluit că dieta nu a fost asociată cu efecte nocive vizibile asupra RFG, albuminuriei sau a balanței de fluide și electroliți, comparativ cu o dietă scăzută în lipide în indivizi obezi fără boală renală pre-existentă. ” (Friedman și colab. , 2012) În 2014, Schwingshackl și Hoffmann au publicat o meta-analiză ( o analiză a tuturor studiilor despre un anumit subiect) în care au comparat efectele unei diete bogate în proteine, comparativ cu o dietă normală / scăzută în proteine asupra funcției renale în subiecți fără boală renală cronică. 30 de studii cu 2160 de subiecți au respectat criteriile de incluzie. (Schwingshackl, Hoffmann, 2014) Rezultatele obținute au arătat valori ale RFG, ureei serice, excreției urinare de calciu și a concentrației serice de acid uric mai ridicate. Așa cum autorii însăși notează, aceste schimbări pot fi interpretate ca mecanisme fiziologice adaptive induse de dieta bogată în proteine, fără relevanță clinică. (Schwingshackl, Hoffmann, 2014)
Antonio și colab. au publicat o serie de studii utilizând diete foarte bogate în proteine și examinând diverși parameterii legați de sănătate și compoziția corporală. Într-un studiu publicat la începutul anului 2016, 12 bărbați tineri, cu experiență de antrenament de rezistență, au voluntariat pentru a consuma timp de 8 săptămâni dieta lor obișnuită (în medie 2.6 g / kg corp / zi), după care timp de alte 8 săptămâni le-a fost administrată o dietă foarte bogată în proteine (în medie 3.3 g / kg corp / zi). Deci în decursul a celor 4 luni, participanții au consumat zilnic în medie aproximativ 3 g / kg corp proteine. (Antonio și colab. , 2016) Subiecții au vizitat laboratorul la începutul studiului, după săptămâna 8 și după săptămâna 16, de fiecare dată fiind determinate lipidele sanguine și un panou metabolic complex, care a inclus markeri a funcției hepatice și renale. În ciuda aportului proteic extrem de ridicat (un subiect a raportat un consum 6.59 g / kg / zi în ce-a de-a doua parte a studiului! ), analizele de sânge nu au arătat niciun efect negativ asupra lipidelor sanguine, a funcției hepatice sau renale. (Antonio și colab. , 2016)
Experiment
Într-un alt studiu, publicat spre sfârșitul anului 2016, 14 bărbați tineri, de asemenea cu experiență de antrenament de rezistență, au voluntariat și au consumat, în ordine aleatorie, fie dieta lor obișnuită (în medie 2.5 g / kg / zi proteine) timp de 2 luni, după care timp de 4 luni, fie o dietă extrem de bogată în proteine (în medie 3.3 g / kg / zi proteine) timp de 2, respectiv 4 luni. Deci în total au consumat ambele diete timp de 6 luni, lungimea totală a studiului fiind de un an. (Antonio și colab. , 2016) Și acestor participanți le-au fost efectuate analize de sânge și un panou metabolic comprehensiv în 5 ocazii diferite (la început și după încheierea fiecărei perioade intervenționale). Similar cu studiul anterior, nici în acesta nu au fost demonstrate efecte negative asupra lipidelor sanguine sau a funcției hepato-renale, urmând o dietă bogată în proteine (peste 2.5 g / kg corp / zi) timp de un an. (Antonio și colab. , 2016) Deoarece informațiile nutriționale din ambele studii s-au bazat pe jurnale nutriționale auto-reportate și alimentația nu a fost controlată, consumul proteic exact nu poate fi determinat. Însă având în vedere populația studiată (tineri interesați în antrenamentul de rezistență. cu o experiență de 6-8 ani) și compoziția lor corporală (o masă musculară foarte bine dezvoltată), consumul lor proteic obișnuit este cu siguranță mai ridicat decât al unui om obișnuit. Dar nici în această populație nu s-a demonstrat vreun efect negativ a consumului ridicat de proteine asupra
funcției renale.Autorii de asemenea menționează că participanții au consumat, în medie, peste 30 de g de fibre alimentare pe zi, aproape dublul cantității medii consumate în SUA de 16 g. Astfel, este eronată noțiunea conform căreia o dietă bogată în proteine și o dietă bogată în fibre se
exclud reciproc. (Antonio și colab. , 2016) În concluzie, literatura științifică care există la ora actuală nu arată niciun efect negativ asupra funcției renale pentru persoanele sănătoase care consumă o dietă bogată în proteine (până la 3.5 g / kg corp / zi), iar schimbările fiziologice induse de acel consum mai ridicat de proteine
par să fie adaptări biologice normale, perfect tolerabile de rinichi sănătoși.Persoanele care suferă de boli renale cronice pot beneficia de reducerea consumului de proteine pentru a încetini avansarea bolii, iar persoanele care suferă de alte probleme cronice trebuie să fie precauți în urmarea unei diete foarte bogate în proteine, dar toate aceste persoane ar trebui să-și consulte medicul înainte de a recurge la orice intervenție nutrițională.
Referințe
1. King, a J., & Levey, a S. (1993). Dietary protein and renal function. Journal of the American Society of Nephrology, 3(11), 1723–1737. 2. Martin, W. F., Armstrong, L. E., & Rodriguez, N. R. (2005). Dietary protein intake and renal function. Nutrition & Metabolism, 2, 25. https://doi.org/10.1186/1743-7075- 2-25 3. https://www.nal.usda.gov/sites/default/files/fnic_uploads/energy_full_report.pdf 4. http://apps.who.int/iris/bitstream/10665/43411/1/WHO_TRS_935_eng.pdf?ua=1 5. Friedman, A. N., Ogden, L. G., Foster, G. D., Klein, S., Stein, R., Miller, B., Wyatt, H. R. (2012). Comparative effects of low-carbohydrate high-protein versus low-fat diets on the kidney. Clinical Journal of the American Society of Nephrology, 7(7), 1103–1111. https://doi.org/10.2215/CJN.11741111 6. Schwingshackl, L., & Hoffmann, G. (2014). Comparison of high vs. normal/low protein diets on renal function in subjects without chronic kidney disease: A systematic review and meta-analysis. PLoS ONE, 9(5). https://doi.org/10.1371/journal.pone.0097656 7. Antonio, J., Ellerbroek, A., Silver, T., Vargas, L., & Peacock, C. (2016). The effects of a high protein diet on indices of health and body composition – a crossover trial in
resistance-trained men. Journal of the International Society of Sports Nutrition, 13(1), 3. https://doi.org/10.1186/s12970-016- 0114-2 8. Antonio, J., Ellerbroek, A., Silver, T., Vargas, L., Tamayo, A., Buehn, R., & Peacock, C. A. (2016). A High Protein Diet Has No Harmful Effects: A One-Year Crossover Study in Resistance-Trained Males. Journal of Nutrition and Metabolism, 2016. https://doi.org/10.1155/2016/9104792
Suplimente recomandate
